"Era un timp trist și sumbru, o atmosferă rece, ce îngheța ființa. Nu se întrevedeau perspective luminoase. Am îndrăznit să visez, căci doar prin vise reușeam să colorez acea realitate apăsătoare. Aceste vise mă impuneau să conturez scenarii frumoase și am observat că îmi puteam desena și proiecta viața prin ele. Visele dădeau naștere ideilor, iar prin acțiune, le transformam în realitate. Prin insistență, repetare și studiu, ideea căpăta forma visului din care se născuse. Am îndrăgit această îndeletnicire, fiindcă mă captiva în totalitate și îmi insufla încrederea că schimbarea este posibilă prin acest proces. Atmosfera situației rămânea sumbră și apăsătoare, dar în mintea mea se instaura o altă realitate, unde visele aprindeau idei, iar ideile, prin concentrarea energiei și a muncii, se materializau în forme tangibile, proiectate de vis. Ideea era semința prin care visul se transforma în structura proiectată, încă nevăzută." Simțeam că trebuia să risc pentru a escalada, fiindcă la poale atmosfera era sfâșietoare.